Romania nu ne vrea ca cetateni…

Statul roman spulbera orice speranta de viata din mintea cetatenilor sai…asta e concluzia mea dupa atatea si atatea stiri cu violuri savarsite de compatriotii nostri in Italia, dupa multitudinea de nemultumiri venite de pretutindeni, dupa orele indelungi de framantari in legatura cu propria mea existenta.

Situatia este cu atat mai dureroasa, cu cat negativismul, sau speranta de viata este scazuta exact acolo unde n-ar trebui sa fie asa: la sectorul tanar al populatiei. Dar e cat se poate de tragic si de real in acelasi timp. In Bucuresti chiria intr-un apartament decent(sau macar garsoniera) , nu poate fi mai mica de 300 de euro, chiar de ai locui baia de serviciu a proprietarului…sa nu mai vorbim de taxele administrative lunare pentru un apartament. In paralel, salariile sunt atat de strangulate incat nu-ti ajung sub nicio forma, nici macar pentru a-ti achita chiria si taxele respective, daramite sa mai cumperi si ceva de`ale gurii.

Practic posibilitatea de a-ti achizitiona o locuinta este echivalenta cu drumul spre Meka, salariile in general nu intra in acelasi pat conjugal cu cerintele bancii pentru obtinerea unui credit, iar gradul de indatorare, daca pana acum se invartea in jurul a 70% din salariu, peste vreo luna va scadea la 40%… Concluzia o stim cu totii, doar ca unora le e teama sa se gandeasca la ea: statul nu ne vrea sub nicio forma. Sansele sa atingi un nivel decent (deci minim) de trai in Romania, pentru un tanar de 25-30 de ani, sunt minime, daca nu nule! Imaginea tanarului exponent care mi se contureaza in minte este cea a copilului trimis la cersit de tatal betiv…statul ne ingenunchiaza, ne trimite la cersit, si apoi ne ia toti banii…cam asta e realitatea.

Daca azi s-ar face niste statistici in legatura cu natalitatea (dar exceptand rommii), am constata ca cei de 25 de ani nu mai vor copii, de multe ori nu mai vor nici macar studii, sau cariere. Goana dupa bani (o goana menita de fapt sa ne asigure un minim de trai, nu averi nestemate) ne transforma in fiare…zi de zi… Nu mai avem timp de sentimente, nu mai putem iubi, nu mai putem constientiza nimic din nobletea fiintei noastre pentru ca suntem in permanenta preocupat de painea zilei de maine. Un salariu decent ne obliga la zile lungi si pline la birou, in care, timp de 12 ore de-abia ne putem scoate capul pe geam pret de un minut, inainte ca seful sa tipe si sa ne ceara un nou raport…

Vulnerabilitatea de care da dovada Romania in momentul de fata este adanc exploatata atat de proprii ei cetateni, cat si de marii investitori straini. Romanii muncesc mult si pe bani putini. Daca punem pe masa un salariu minim pe economie, si il impartim in functie de consumul lunar al unui om de rand, cheltuielile lunare si mancarea depasesc cu mult posibilitatile sale materiale. Discutam zilele trecute cu cineva despre preturile la diferite fleacuri de la ei (din Italia) si de la noi. 1 euro, trei doze de Bek`s…la noi trei doze din acea bere fac fix 3 euro.Un simplu exemplu banal, dar care m-a revoltat ingrozitor. Oare  de ce, in Romania, preturile la alimente sunt de 3 ori mai mari decat intr-o tara in care salariile cetatenilor sunt de 3 ori mai mari decat ale noastre? Oare cine, si cand s-a instalat aici cu menirea de a ne subjuga si a-si bate joc de noi? Oare de ce exportam grau la un pret derizoriu, pentru ca apoi sa importam paine la un pret exorbitant? Intrebarile, oricat ar continua nu isi gasesc niciun raspuns… Orice ne-am dori de la viata suntem prinsi cu usa “taxelor si a impozitelor” care ne storc zi de zi si cea mai mica urma de speranta.

S-ar putea sa-ti placa si:

• unele femei traiesc 5 ani
• Unde ne distram de revelion
• Romania a mai pierdut o valoare
• …scopul de a fi, sau existenta ca scop…